Alergică la cer

Am pus o pagină nouă pentru ceva ce vreau să transform în roman. Mai am de transcris de pe un caiet şi de prelucrat câteva capitole (nu destule). Check it out!

Copil.

Eram copil , aveam si soare , si stele ,
Credeam intotdeauna-n visele mele ,
La orizont nu zaream niciun nor ,
Totul era usor! [Puteam sa zbor]

R: Dar nu mereu totul e cum vreau eu
Lumea nu zambeste , nu ma priveste in ochi , in ochi…
Plus R: Un joc de-a v-ati ascunselea , un joc stupid
Fugind mereu de viata , in suflet dorind
Sa imi iau zborul , sa plec in departari…

Vroiam s-ajung extrem de departe ,
Sa prind vise , sa le leg intr-o carte ,
Vroiam sa ma ridic pe-o treapta inalta ,
Sa las speranta sa arda! [Caci pot sa zbor]

De Mos Nicolae…..

…vroiam sa ninga. Sa ninga frumos , ca-n povesti , o ninsoare moale care sa acopere tot satul , sa faca strazile oglinzi , dar sa nu alunecam pe ele , sa facem oameni inalti de zapada , dar sa nu putem face bulgari. Un fel de diferenta intre zapada din curtea unui acasa primitorsi cea din curtea scolii. O imposibilitate ilogica. De ar putea exista asa ceva…

Baloane de săpun.

Frumoase fragile globuri de cristal.Neînţelese fără viaţa făpturi. Şi parcă trăiesc în momentul în care sunt create.Parcă le însufleţim şi ne punem în ele speranţe şi vise.Dispar de parcă n-ar fi fost , lăsând în urmă un strop simplu de apă. Şi mor , mor înainte de a se naşte. Planează puţin uşor în văzduh , fac un popas pe un fir de iarbă , şi în urmatoarea secundă nu mai sunt. Frumuseţea şi gingăşia unor simple baloane de săpun ne învaţă să trăim clipa.Să ne facem ca zburăm şi că dorinţele ni se împlinesc. Să preţuim viaţa , în fiecare zi , ca şi cum ar fi ultima. Nici nu ştim când durerea ne poate lovi. Trăim neglijent în ghearele pericolului. Şi aşa , avem un suflet pustiu. Care , asemenea unor baloane de săpun , moare înainte de a se naşte.

Iluzii

Nostalgica , am crezut ca zilele acelea reci de la inceputul lunii , adica toamna ce va domni vreo 3 luni de-atunci incolo, vor dura si ma vor face sa simt lipsa zilelor calde de vara si de vis. Am simtit cum aerul rece ma inunda prea brusc si mi-am dorit sa fiu iar in bratele calde ale verii , brate pe care nu le-am apreciat de ajuns. Acum au revenit , si le ignor ca intotdeauna. Si asa prinde glas si pentru mine vorba care inseamna , in esenta , ca vei iubi un lucru cel mai mult dupa ce nu-l vei mai avea.

Vis Confuz

Închid ochii…
În lumea din capul meu e întuneric ,
E frig ,
E noapte cu lună plină
Fără lumină…

Clipesc.
Asta înseamnă să deschid ochii
Pentru o clipă.
În gânduri se-nfiripă
O amintire…

O altă lume.
Nici realitate , nici vis.
Un vis pierdut , poate.
În minte-mi vin toate.
Mă cheamă…

O văd.
E o lumină caldă , e fericire.
O aripă de iubire.
Dar e o amintire.
E amintirea visului
În alt vis.

E aşa.

Vara se duce lăsând amintiri

repezi ca nişte ploi

Veşnică este secunda din noi

prin care exişti şi respiri.

Şi luna-mi zâmbea azi-noapte , luna plină … În negura toamnei unde vor fi nopţile de vis , cu stele sau prieteni? Voi plânge după ele până următoarea vară de vis… Cu căştile în urechi se-aşează toate-n amintire… Dar apoi , cine le mai adună?

Fericire.

Sa nu uit ceva. In cazul in care cititi : sunt fericita ca voi sunteti fericiti!

P.S: Dar nu-mi faceti in ciuda!

Vineri , 13.

De ce va temeti voi , superstitiosii , de aceasta zi? E o zi ca oricare alta. Ce 13? Ce vineri? A trecut mai bine de jumatate de zi si n-am patit nimic. Ghinionul este o iluzie. Uite , diseara cred ca o sa am norocul de a primi un card de 2 gb pentru telefonul meu nou (un motorola pe care nu l-am acceptat din cauza ca nu avea memorie).

Povestea.

ora 22.: nu exista ghinion. am primit si cardul , plus un usb bluetooth. sunt cea mai norocoasa persoana din lume. si telefon , si card , si bluetooth , si aparat digital.  toate vara asta. plus ca am fost si intr-o tabara de vis. e o vara de vis. vineri , 13!? wtf?

Farse la telefon.

In fiecare seara , pe la noua , trebuie sa privesc cu aceeasi nedumerire ecranul telefonului meu cu clapa (care , mai nou , si-a pierdut o tasta) brazdat de doua linii ramase de cand l-am scapat in cana cu apa , care arata scris private number , il deschid si spun alo , curioasa fiind. Oare ce voce se va auzi in receptor? Ieri seara stateam si fierbeam laptele si , raspunzand la telefon , la vesnica ora de farse , ora noua , am auzit o voce de baiat. ´Sunt un baiat care te uraste.´ OK , felicitari , mersi frumos. De fapt , asa a sunat a doua oara. Prima oara am inganat un ´n-am chef´si am inchis. Oare acesti oameni n-au altceva de facut decat sa isi bata joc de alti oameni? 13 ani sau mai putin. E vacanta…